IMSP SR Cimislia
home mail network
minister

Orele de lucru

Orele de lucru:
Secţia Consultativă
Luni-Vineri 8.00-16.00
Pauză  13.00-14.00
Zi liberă sîmbătă, duminică
Serviciul de staţionar 24/24 ore
8.00-18.00 activitatea programată
18.00-8.00 servicii de urgenţă
Telefoane de contact:
Hotline (373 241) 22339
Anticamera (373 241) 22391
Fax (373 241) 22391
E-Mail:
Consultant srcimislia@ms.md
Web admin serghei.traci@ms.md

 

Servicii  Promovarea Sanatatii  Materiale informative  Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale

Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale

Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală (WFMH)  a decis (1992) ca Ziua Mondială a sănătăţii mintale să fie marcată anual la data de 10 octombrie în scopul sporirii gradului de conştientizare a problemelor şi mobilizarea eforturilor de sprijinire a sănătăţii mintale.Genericul Zilei Mondiale a sănătăţii mintale din acest an este „Viaţa cu schizofrenie”.

Seestimează că schizofrenia afectează circa 26 milioane de oameni şi reprezintă punctul central de focalizare al acestei zile deoarece, în pofida faptului că este tratabilă, mai mult de 50% din bolnavii cu schizofrenie nu au acces la tratament adecvat, 90% fiind în ţările în curs de dezvoltare. La nivel mondial este afectată circa 0,7% - 1,0% din populaţie, iar persoanele cu schizofrenie mor cu 15-20 de ani mai devreme decât populaţia generală. Totodată, de 6-7 ori au mai multe şanse de a deveni persoane şomere, adesea fără adăpost şi în contact cu sistemul de justiţie penală, iar 5-10% din ele vor muri prematur, inclusiv în cea mai mare parte prin suicid. Schizofrenia este una dintre principalele cauze de invaliditate la nivel mondial, aproximativ 25% dintre persoanele cu schizofrenie nu se vindecă complet, 25-35% pot trăi relativ o viaţă independentă, iar circa 20%  au nevoie de suport extins şi 10 - 15% rămân în spital.

Scopul campaniei de informare prilejuită Zilei Mondiale a sănătăţii mintale este de a îmbunătăţi înţelegerea opiniei publice privind schizofrenia, a atrage atenţia asupra modului în care poate fi furnizată o mai bună îngrijire bolnavilor, nevoilor membrilor familiei şi posibilităţilor de recuperare, discuta modul de îmbunătăţire a educaţiei publice, sensibilizare, reducerea stigmatizării şi discriminării, promovarea de servicii în domeniul politicilor pentru a aborda impactul schizofreniei la povara globală a bolii.

În Republica Moldova, incidenţa a constituit 7,1 cazuri la 100000 populaţie (255 cazuri)în anul 2013, comparativ cu 7,2 cazuri la 100000 populaţie (268 cazuri) în 2012. Schizofrenia prezintă o problemă de sănătate publică, care afectează modul în care o persoană gândeşte, simte, acţionează, provoacă tulburări de somn, de apetit, comportament neobişnuit, preocupare cu neobişnuite idei, sentimente persistente de irealitate, modificări în modul în care lucrurile apar, sunet sau miros, iluzii, lipsa de interes, iniţiativă, energie, stupor catatonic (starea de conştienţă este păstrată, iar corpul este total nemişcat), raptus catatonic: stare de agitaţie, ruperea îmbrăcămintei, ţipete, acte de violenţă, idei delirante, halucinaţii, dezorganizare a vorbirii, rigiditatea membrelor, tăcerea, pierderea voinţei, diminuare substanţială a capacitaţii de a interacţiona cu cei din jur, retragere socială.

Persoanele care suferă de schizofrenie pierd contactul cu realitatea.

Sunt cunoscute trei tipuri de bază ale schizofreniei: dezorganizată (numită anterior ”schizofrenie hebefrenică”) - manifestă prin lipsa emoţiilor, vorbire dezorganizată; catatonică -manifestă prin flexibilitate de ceară, mişcări reduse, postură rigidă, uneori exces de mişcare; paranoidă – delir sau halucinaţii puternice.

Boală poate fi moştenită sau apărea la oricine, este tratabilă prin medicaţie pe termen lung pentru unele persoane şi terapii de auto-ajutor eficiente.

Sunt evidenţiate că pot influenţa apariţia schizofreniei interacţiunea factorilor biologici, psihologici şi culturali precum:

·         genetici - există o probabilitate mai mare de îmbolnăvire în familiile bolnavilor de schizofrenie.

·         pre şi perinatali -suferinţa intrauterină a fătului sau a copilului nou născut, care ar provoca o disfuncţie minimală a creierului, inclusiv infecţiile virale ale mamei sau ale nou-născutului. Însă etiologia virală certă nu a fost demonstrată.

·         psiho-sociali- condiţiile psiho-sociale sunt incriminate ca factori declanşatori ai schizofreniei, dar opiniile sunt controversate. Se consideră că factorii psiho-sociali mai degrabă influenţează evoluţia bolii şi nu apariţia ei - conflictele, suprasolicitările psihice, stările de tensiune emoţională.

Frecvenţa psihozelor schizofrenice constituie 0,5 – 1% din populaţia generală, cu o rată a incidenţei anuale de circa 0,05 %, iar probabilitatea că o persoană se va îmbolnăvi de schizofrenie, în cursul vieţii, este în medie de aproximativ 1 %. Mai mult de jumătate din îmbolnăviri se produc între pubertate şi vârsta de 30 de ani. Schizofreniile tardive grupează cazurile cu un debut după vârsta de 40 de ani.

Dacă nu este tratată, schizofrenia poate determina probleme severe emoţionale, de comportament şi de sănătate, legale şi financiare, care pot afecta toate ariile vieţii bolnavului, inclusiv complicaţiile pe care le poate determina sau se asociază, precum suicidul, comportamentul autodistructiv - auto-mutilarea, depresia, abuzul de alcool, droguri sau medicamente prescrise, sărăcia, lipsa locuinţei, conflictele familiale. De asemenea, bolnavul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale, suferi de maladii netransmisibile cardiace etc., legate de fumat sau consumul de alcool în exces.

Tratamentul

Schizofrenia, fiind o boală cronică, necesită tratament de-a lungul  vieţii, chiar dacă pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Medicamentele şi terapia psihosocială ajută pacientul să-şi menţină boala sub control şi să devină un participant activ şi informat în propria îngrijire. Spitalizarea, pentru siguranţa pacientului (beneficierea de hrană, somn şi condiţii de igienă adecvate), este indicată pe durata perioadelor de criză sau când se manifestă cu semne severe.

Prevenţia

Nu exista o cale sigură de prevenire a schizofreniei. Tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor înaintea apariţiei complicaţiilor severe şi îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recăderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Se consideră că învăţând mai multe despre factorii de risc ai bolii, se va reuşi în diagnosticarea şi tratarea precoce a ei.

Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor paşi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient şi, la necesitate, cu administrarea cât mai precoce a tratamentului antipsihotic, poate ajuta la minimizarea simptomelor şi prevenirea agravării lor.

Un suport esenţial pentru persoanele cu boli mintale grave vine odată cu instituirea furnizării de servicii medicale prin intermediul sistemului de asistenţă medicală primară, care se desfăşoară prin instruirea corespunzătoare a personalului instituţiilor de asistenţă medicală primară; furnizarea de medicamente esenţiale; consolidarea familiilor pentru îngrijirea bolnavilor  la domiciliu; suportul profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale şi, educaţia publică, pentru a reduce stigmatizarea şi discriminarea persoanelor afectate.