IMSP SR Cimislia
home mail network
minister

Orele de lucru

Orele de lucru:
Secţia Consultativă
Luni-Vineri 8.00-16.00
Pauză  13.00-14.00
Zi liberă sîmbătă, duminică
Serviciul de staţionar 24/24 ore
8.00-18.00 activitatea programată
18.00-8.00 servicii de urgenţă
Telefoane de contact:
Hotline (373 241) 22339
Anticamera (373 241) 22391
Fax (373 241) 22391
E-Mail:
Consultant srcimislia@ms.md
Web admin serghei.traci@ms.md

 

Servicii  Promovarea Sanatatii  Materiale informative  Ziua Mondiala de constientizare a problemelor autismului

Ziua Mondiala de constientizare a problemelor autismului

2 aprilie - Ziua Mondială de conştientizare a problemelor autismului

Autismul infantil este o tulburare a dezvoltării, definită prin prezenţa unei anomalii alterate, manifestate înaintea vîrstei de 3 ani, şi printr-un tip caracteristic de funcţionare anormală a interacţiunei sociale, comunicării şi comportamentului care este repetitiv.
Autismul infantil se înregistrează la 3 - 4 copii din 10.000 populaţie infantilă, de 4 ori mai frecvent la băieţi.
Diagnosticul autism se precizează după 3 ani, cu toate că unele simptome se pot evidenţia şi mai devreme. De exemplu, la copii pînă la 1 an lipseşte „complexul de înviorare'' în prezenţa mamei, nu apare zîmbet la demonstrarea diferitor jucării, lipseşte simţul foamei, persistă dereglări de somn, excitabiiitate.
Mai tîrziu, majoritatea copiilor cu autism nu observă lipsa sau prezenţa mamei. E joasă capacitatea de diferenţiere a fiinţelor şi obiectelor din jur, ei au frică de tot ce apare nou în anturaj.
În comportamentul acestor copii apar diferite mişcări stereotipe, ei se joacă cu obiecte, ce nu au funcţia de joc (hîrtiuţe, cîrpuleţe, cutiuţe), refuză contactul cu semenii lor, preferînd „singurătatea". Jocurile au un caracter monoton, stereotip, fără sujet. După 2-3 ani, la ei apar alte mişcări steriotipe ca „fuga în jur”, „pe cerc”, diferite sărituri. La ei este caracteristică privirea „alături”, nu privesc în ochi, iar privirea lor nu redă nimic. În unele cazuri copiii autişti demonstrează negativizm faţă de mamă, pe cînd în alte cazuri, se observă o „simbioză” între acestea, ei refuză să rămînă fară de mamă, necătînd la acel fapt, că niciodată nu demonstrează gingăşie faţă de mama sa.
Pînă la vîrsta de 5 - 6 ani copilul autist nu răspunde la întrebări, necătînd la formarea vorbirii la el. Unii demonstrează chiar mutizm. Dezvoltarea intelectuală la copiii daţi diferă. La majoritatea din ei se evidenţiază insuficienţa intelectuală secundară, sau retard mintal. La circa 40% din copiii - autişti se constată insuficienţa intelectuală uşoară, sau intelect normal.
 
 
În perioada preşcolară în tabloul clinic la ei pot apărea afecte de agresivitate, dezinhibare motorie, alte simptome.
În perioada şcolară treptat la aceşti copii are loc reducţia treptată a autismului şi parţial transformarea în alte stări psihopatologice, dar autismul se păstrează ca o indiferenţă emoţională. De aceea la această etapă frecvent se schimbă diagnoza cu alte diagnoze.
În general, copiii cu autism au probleme în 3 faze cruciale: deprinderi sociale, limbaj şi comportament. Cea mai gravă formă de autism este marcată dc o inadaptabilitate completă în comunicare sau la interacţionarea cu alte persoane.
Fiecare copil cu autism este unic în personalitatea şi caracterul sau. De asemenea, gravitatea şi cauzele bolii diferă foarte mult, ambii factori influenţând comportamentul copilului. În ciuda diversităţii manifestărilor bolii, unele simptome sunt prezente (în diferite grade) şi permit stabilirea unui diagnostic.
 
Simptomele autismului pot fi grupate în trei categorii principale:
1. Aptitudini şcolare:
-        copilul nu răspunde atunci când este strigat pe nume;
-        evită contactul vizual;
-        refuză contactul fizic (îmbrăţişări, etc);
-        pare indiferent şi închis în sine;
-        preferă să fie lăsat singur, retras faţă de ceilalţi copii.
 
2.         Limbajul:
-     copilul nu vorbeşte sau vorbeşte foarte puţin;
-     învaţă târziu să vorbească;
-     are dificultăţi în pronunţia cuvintelor şi în formularea frazelor;
-     utilizează un ton şi un ritm anormal când se exprimă;
-     uneori vorbeşte cântînd;
-     nu poate iniţia sau continua o conversaţie;
-     vorbeşte incoerent, repetând cuvinteie pe care tocmai le-a auzit;
-     repetă cuvinte şi fraze, dar înafara contextului în care au apărut.
 
            3. Comportamente:
-          face mişcări repetitive (legănare, răsucirea mâinilor, etc);
-          adoptă rutine şi ritualuri specifice;
-          reacţionează în mod exagerat la cea mai mică schimbare (ex.: simplul fapt de a schimba locul unui obiect poate provoca o criză emoţională intensă;
-          se poate automutila lovindu-se cu capul de pereţi sau smulgându-şi părul, fiind insensibil la durere;
-          poate fi hiperactiv;
-          işi concentrează atenţia asupra detaliilor (ex.: o roată care se învârte poate să ii capteze atenţia pentru mult timp);
-          dispune uneori de aptitudini deosebite într-un anumit domeniu - în muzică sau matematică ş.a.
 
Unii adulţi cu autism pot fi capabili să aibă o profesie şi o viaţă independentă. Gradul în care un adult cu autism poate duce o viaţă autonomă depinde de inteligenţa şi de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili să aibă cel puţin o independenţă parţială.
Unii adulţi cu autism au o mare nevoie de a fi ajutaţi, în special cei cu inteligenţă scăzută care nu pot vorbi. Supervizarea parţiala sau totală poate fi asigurată prin programe terapeutice la domiciliu.
La celalalt capăt ai spectrului tulburării autiste, adulţii cu autism înalt funcţional au adeseori succes în profesia lor şi pot trăi independent, deşi în mod tipic ei continuă sa aibă unele dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenţă medie sau peste medie.
Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilităţi savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical.
Multe persoane cu autism au percepţii senzoriale neobişnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere uşoară ca fiind dureroasă sau apăsarea profundă o pot percepe ca fiind o senzaţie liniştitoare. Alţii pot să nu simtă deloc durerea. Unii pot avea preferinţe sau din contra repulsii puternice faţă de unele alimente şi preocupări nefireşti.
 
Autoeducarea părinţilor despre autism
Părinţii trebuie să întrebe medicul psihiatru sau să contacteze asociaţiile care se ocupă de copiii cu autism a învăţa cum să se descurce cu manifestările copilului.
Înţelegerea afecţiunii şi cunoaşterea ei, a expectaţiilor posibile, este o parte importantă în ajutarea copilului să devină independent.
Învăţînd despre autism, părinţii pot fi de asemenea, pregătiţi pentru momentul în care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulţi cu autism pot trăi "pe picioarele lor", pot munci şi pot fi la fel de independenţi ca celelalte persoane de vârsta lor. Alţii au nevoie de un insoţitor permanent.
Părinţii sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar atunci cînd au în grija un copil cu autism.
Provocările de zi cu zi şi cele pe termen lung la care sunt supuşi cresc mult riscul părinţilor şi al celorlalţi copii din familie de a face depresie sau alte afecţiuni legate de stres. Modalitatea în care părinţii fac faţă acestor probleme îi influenţează pe ceilalţi membri din familie.
De asemenea, medicul în sănătatea mintală a copilului poate face consilierea părinţilor sau a celorlalţi copii din familie, în cazul în care apar probleme în cursul vieţii, alături de copilul cu autism.
Sfaturi pentru părinţi pe care le pot adopta acasă cu copilul cu autism:
-        Fiţi constant şi stabiliţi anumite rutine atât pentru casă, cât şi pentru afară;
-        Găsiţi un loc unde copilul dvs. să se simtă în siguranţă;
-        Găsiţi diverse metode pentru a reuşi să comunicaţi cât mai simplu cu copilul dvs.şi ajutaţi-1 sâ-şi restabilească încrederea în sine;
-        Combinaţi cuvintele cu fotografii semne, simboluri sau gesturi;
-        Încercaţi să-i arătaţi afecţiunea, pe cât mai mult posibil. Deşi aceştia au probleme în a primi şi oferi afecţiune, este foarte important pentru tratamentul lor să se simtă iubiţi şi ocrotiţi;
-        Nu uitaţi de faptul că dvs. ca părinte jucaţi un rol foarte important în viaţa copilului dvs. La fel ca orice copil, copiii cu autism invaţă jucându-se, de aceea este important să vă jucaţi împretună cu acesta.